De ce facem ceea ce facem?
Iti ofer un material care sa te ajute sa te intelegi si sa ii intelegi pe cei care ti-au gresit; sper sa nu il utilizezi pentru a acuza sau critica.
Mintim pentru a ne proteja, chiar daca asta inseamna ca altcineva sa suporte un rau. Nu cred ca urmarim producerea raului, dar il acceptam.
Ne protejam integritatea fizica si integritatea emotionala, obtinem aprobarea si evitam pedepsele venite din partea celor din jurul nostru. Si asta intrucat acceptarea si dragostea celorlalti reprezinta hrana emotionala. Asa ca pentru a nu le pierde, alegem sa ascundem realitatea care ne dezavantajeaza. Facem tot ce tine de noi, inclusiv ceea ce este imoral, intrucat nu putem tolera respingerea.
Minciuna ne ajuta, asadar, sa supravietuim.
Mintim pentru ca ni se ofera iluzia ca avem controlul si prin urmare ne simtim puternici. Pentru a nu ne simti slabi, dominati, controlati alegem sa manipulam.
Necunoscandu-ne valoarea, ne lipseste increderea in noi. Si ce este in noi, proiectam asupra ceilalti. Mintim, asadar, pentru a pastra anumite relatii, a caror pierdere nu vrem sa ne-o asumam. Mintim pentru a acoperi frica de singuratate, existand riscul ca daca spunem adevarul sa fim parasiti. Si ajungem iarasi la supravietuirea emotionala.
De ce ne mintim pe noi?
Uneori ne aflam intr-o stare de negare, intrucat situatia fiind atat de inconfortabila, mintea nu si-o poate asuma. Asa ca pentru a depasi o stare de disconfort, alege sa considere ca nu exista.
Alteori ne este rusine, iar rusinea inseamna vinovatie; iar vinovatia atrage pedeapsa, care inseamna pierderea dragostei, a conexiunii. Rusinea ne spune ca ne-am judecat noi inainte sa o faca ceilalti. Si ne-am judecat in baza propriului nostru cod moral. Cum am putea spera sa fim iertati si prin urmare acceptati, cand noi nu ne iertam? Asa ca acoperim vinovatia in relatia cu ceilalti prin minciuna si evitam izolarea si respingerea.
Supravietuire emotionala, nu?
Mintim pentru a invinovati pe altcineva pentru alegerile noastre; ne dezvinovatim. Si asta intrucat nu ne suportam stiind ca am gresit. Si cum ne comportam cu ceilalti, ne comportam si cu noi: ne mintim si pe noi insine. Si o facem, de pilda, in momentul in care privim trecutul in mod selectiv, ignorand partile negative ori cand intram intr-o relatie, trecand cu vederea ceea ce nu ne place si inlocuind aspectele neplacute cu propriile noastre proiectii de tipul: “il voi ajuta sa se schimbe” ori “are potential”, ignorand realitatea.
Ne mintim cand ne spunem ca va fi bine, nefacand nimic pentru a ne fi bine. Doar ne amagim.
Ne mintim utilizand mecanisme prin care ne explicam si ne justificam noua insine motivele pentru care am luat anumite decizii, cautand sa ne pastram o parere buna despre noi.
Si pentru ca nu ne place de noi, nu ne place nici adevarul nostru despre noi. Si pentru ca ne vine greu sa il suportam, intervenim si il cosmetizam. Doar asa putem perpetua o relatie in care nu ne simtim bine, cu cineva care ne-a dezamagit si in care nu avem incredere: cu noi insine. Asa ca, pentru a merge mai departe, ne creem o imagine de sine falsa, o masca. Este mai usor de purtat masca decat sa lucram la ceea ce nu ne place la noi.
Si totusi…
Avand in vedere toate cele spuse mai devreme, daca vom fi prinsi cu minciuna si vom spune ca “a trebuit” sa o facem, vom spune iar o minciuna. Ei bine, nu trebuie nimic. Este o alegere.
Ne doare cand suntem mintiti, intrucat ne simtim tradati. Descoperirea minciunii atrage dupa sine dezamagire, furie. Pe de alta parte, de multe ori nu putem face fata adevarului, si nestiindu-l ne face viata mai frumoasa. Eu iti spun ca sunt situatii in care adevarul comunicat sa nu poata fi suportat. Te invit sa te gandesti ce aspecte legate de tine nu suporti si vei sti ce nu vrei sa ti se spuna. Din perspectiva asta, nu doar ca ne mintim, dar si vrem sa fim mintiti (macar prin omisiune), cu conditia ca minciuna sa fie suportabila emotional pentru noi. Cine decide ca este suportabila minciuna? Tot noi.
Desi am fost mintiti si stim ce efecte produce deformarea adevarului, totusi mintim si noi. Pare ca am avea un deficit de empatie, insa nu este cazul; asa isi face prezenta frica. Mai toti avem capacitatea de a ne pune in locul celorlalti si a simti ceea ce ei simt. Cei care nu pot realiza aceasta conexiune sunt guvernati de un mecanism de aparare care ii impiedica sa simta durere prin conectarea la propriile lor sentimentele si implicit la cele ale celorlalti.
Concluzia mea este ca mintim de frica de a nu supravietui emotional, de a nu fi respinsi de ceilalti. Si avem aceasta frica intrucat ne respingem pe noi insine; si ne respingem pe noi insine intrucat am fost respinsi. Asa ca tot ceea ce ne dorim este acceptarea celorlalti.
In incheierea te las cu urmatoarele ganduri: desi Mark Twain spunea ca “daca spui intotdeauna adevarul, nu va trebui sa tii minte nimic niciodata”, cu cat rezultatele unei decizii sunt mai neacceptate, cu atat tentatia de a minti este mai mare.
Si da, tu poti!
Marian Banateanu
Nutritionist, specializare low carb.
Coach, specializare cognitiv-comportamentala
PS: Daca te-a deranjat materialul meu, priveste in interiorul tau si vezi ce rana am atins.
