Intr-o sedinta o clienta mi-a spus: “hai sa nu umblam acolo; imi este atat de greu sa le tin inchise [problemele]”. Mi-am amintit ca asta am facut si eu foarte mult timp: m-am ascuns si am ales sa nu discut despre ceea ce ma deranja.

Si tu ai momente in care nu beneficiezi de o relatie buna cu tine, nu-i asa ?

Ei bine, la mine se intampla zilnic. Si imi era din ce in ce mai greu sa raman intr-o relatie in care eram nefericit – in care eu ma faceam nefericit. Imi compromiteam fericirea situandu-ma fie in trecut (raportandu-ma la ceea ce nu am reusit sa fac), fie in viitor (temandu-ma de ceea ce s-ar putea intampla). Prezentul era un “loc de trecere” in care rememoram greselile trecutului si in care reflectam la viitorul incert.

Schimbarea a debutat la varsta de la 33 de ani, cand m-am simtit pentru prima oara iresponsabil: mi se nascusem baiatul, iar eu aveam 120 kg. Era momentul sa fac ceva. Am slabit 34 kg, iar astazi, la varsta de 42 de ani, imi pastrez greutate.

Povara nevoilor emotionale nesatisfacute a disparut in momentul in care mi-am imbunatatit relatia cu mine, reducand astfel si consumul alimentelor nesanatoase.

Legat de relatia cu mine, pot spune ca mult timp nu m-am placut. Respingeam tot ceea ce nu imi placea la mine. Neacceptandu-ma, primeam in plin respingerea celorlalti (si aproape orice refuz primit il catalogam drept respingere).

Preferam sa consider ca ceilalti sunt problema; asta ma facea sa simt ca aveam dreptate si ma scutea de nevoia de a opera o schimbare. Dar ramaneam blocat si nefericit si imi proiectam rezistenta asupra celor din jurul meu.

Propria-mi nefericire o puneam, asadar, pe seama mediului, invinovatindu-mi parintii, partenera, locul de munca, etc. De fapt, imi asumasem rolul victimei, considerandu-ma lipsit de puterea de a schimba ceva.

Unul dintre motivele pentru care unele relatii nu au functionat a fost tocmai acesta: nu eram capabil sa imi vad propria contributie la colapsul relatiilor, caci aduceam in cadrul acestora propriul bagaj emotional.

Trecutul neacceptat ma facuse sclavul propriilor credintelor limitative.

Abundenta gandurilor conducea la reluarea amintirilor dureroase si la construirea de scenarii negative.

Nemultumit de mine si de tot ce era in jurul meu traiam neimplinit.

O buna perioada nici nu stiam ce caut, stiam doar ca nu imi este bine cu mine. Nu stiam cum sa vad “partea plina a paharului”. Ma simteam neimplinit profesional, desi detineam o pozitie de senior management. Nimic nu era de ajuns.

Stiu ca te intrebi cum am reusit sa capat linistea. Nu te gandi ca a fost usor, ci ca a meritat din plin.

Pentru inceput am incercat sa practic yoga in speranta ca ma voi linisti. M-a tinut o saptamana. Nu era de mine.

Meditatiile m-au ajutat in zona de introspectie, iar hipnoza a sprijinit procesul de vindecare a traumelor copilariei.

Dar nimic nu s-a comparat cu ajutorul sosit din munca pe care am facut-o cu mine: apeland la tehnici din coaching si programare neuro-lingvistica, am inceput sa ma chestionez despre ceea ce efectiv ma deranja.

Si am aflat ca eram plin de frici (frica de abandon, frica de a nu fi iubit, frica de esec, etc). Si intrucat acceptam sa traiesc cu ele, evitand schimbarea, incercam sa controlez mediul, ceea ce era imposibil si atragea frustrare.

Am ales sa imi pun gandurile sub semnul intrebarii, sa observ ce este real si ce nu este, sa stabilesc care credinte mai sunt de actualitate si care nu.

Era simplu: nu trebuia sa schimb lumea, ci sa ma schimb eu. A meritat.

Stii si tu ca este important sa fii fericit. Si daca esti fericit cu tine, vei putea fi si cu cei din jurul tau.

Astazi, nu as inlocui vechea mea versiune (nervos, nerabdator, constant ingrijorat, etc) cu noua versiune (relaxat, rabdator, calm). Imi place ca imi pot observa gandurile cand apar si ca imi pot controla astfel reactiile.

Am dobandit o mai mare constientizare in raport cu lucrurile care imi intensifica performanta, invatarea si placerea; beneficiez de mai multe alegeri si am incredere in mine.

Acum abordez fiecare relatie fie ca este personala, fie ca este profesionala ca o ocazie unica sa cresc, sa evoluez, sa invat ascultand cu curiozitate. Iar in ceea ce il priveste pe celalalt, actiunile mele sunt guvernate de dorinta de contributie, fiind permanent condus in ceea ce fac de sens (semnificatie) si de scop (intentie).

Nu stiu daca imi era menit sa ajung persoana care am ajuns astazi, insa mie imi place cum sunt. Si calatoria continua.

Si da, tu poti!

Marian Banateanu

Life coach acreditat ACSTH, MEN, ANC MMFPSPV, specializare cognitiv-comportamentala.
NLP Practitioner acreditat AUNLP.
Nutritionist acreditat MEN, MMFPSPV.

Share on facebook