Persoanele care se straduiesc sa slabeasca sunt chiar acelea care detin multe informatii despre nutritie si despre ceea ce inseamna sa fii sanatos. Mai mult decat atat sunt persoane care pe plan profesional au numeroase realizari. Si desi incearca de doua sau de trei ori pe an, nu reusesc sa slabeasca.
Deci, ce se intampla de fapt?
Cum foame si poftele impiedica mintea sa continue procesul de slabire?
Pentru inceput este nevoie sa raspundem la intrebarea: “Ce este foame?”. Foamea reprezinta un mesaj care iti atrage atentia ca iti lipseste energie si ca este momentul sa mananci, pentru a o aduce din alimentele pe care le vei consuma.
Cand energia organismului scade, atunci nivelul hormonului numit grelina, cunoscut sub numele de „hormonul foamei” sau “hormonul apetitului”, incepe sa creasca, si va scadea treaptat din momentul in care incepem sa mancam.
Si cu toate acestea, de ce mancam prea mult uneori?
Ei bine, mancatul in exces are de-a face cu leptina – hormonul satietatii. Leptina spune receptorilor din hipotalamus ca este momentul sa te opresti din mancat.
Leptina este secretata de catre celulele de grasime, denumite adipocite. Cu cat ai mai multe grasime in corp, cu atat ai mai multa leptina.
Si atunci de ce nu ne oprim din mancat?
In anul 2004 s-a descoperit faptul ca in cazul persoanelor care au probleme cu greutatea hormonul satietatii nu actioneaza corespunzator asupra receptorilor din creier. Si asta intrucat in creier a aparut rezistenta la leptina, adica receptorii au nevoie de o cantitate din ce in ce mai mare de leptina pentru a transmite creierului mesajul ca este momentul sa opreasca mancatul.
La un moment dat s-a efectuat un studiu asupra unor soareci al caror organismul nu le secreta leptina. Mancau constant si nu se opreau. Si au devenit din ce in ce mai mari. Creierul lor nu stia care era nivelul de energie din corp si il alimenta constant cu energie.
In timpul somnului leptina are nivel ridicat –> suprimarea grelinei (hormonul apetitului) –> nu ne trezim in mijlocul noptii pentru a manca.
Dar toti cunoastem persoane care se trezesc noaptea pentru a manca, nu?
Care este mesajul? Creierul simte ca nu are energie si le trezeste pentru a o aduce consumand alimente.
Despre pofte
Inainte de a ne indrepta atentia catre rezolvarea dezechilibrelor hormonale este nevoie sa spun cateva cuvinte despre situatiile in care mancam fara a tine cont de semnalele care guverneaza relatia cu resursele noastre de energie. Vrem sa obtinem doar placerea adusa de mancare. Acest tip de foame este denumit „foamea hedonica„.
Prin foamea hedonica definim poftele alimentare, adica predispozitia noastra de a manca alimente care provoaca o stare de incantare si nu neaparat o stare de satietate. Si intram astfel in zona poftelor.
Poftele sunt cele care te determina sa te ridici din pat noapte pentru a manca ceva la care ti-a ramas gandul ori sa iesi seara din casa sa iti cumperi ceva dulce, renuntand la proiectul de a manca sanatos si a slabi.
De unde vin poftele?
Poftele au legatura cu caile de adictie din creier. Consumul anumitor alimente (de tipul: zahar, paste, pizza, prajituri, inghetata) declanseaza un val de dopamina in centrii placerii si ai recompensei din creier. Mancand simtim placere, incantare. In plus, dopamina ne invata sa asociem placerea cu alimentele pe care le consumam, astfel ca acele alimente ajung sa devina indicii / stimuli in mediul in care traim pentru a obtine si in viitor placerea.
Cu timpul insa, a manca ceea ce ne place si astfel cum ne place va stimula din ce in ce mai putin secretia de dopamina si vom incepe sa avem stari de iritabilitate, de neplacere, de lipsa chef de viata. Asa ca pentru a obtine dopamina vom alege sa mancam din ce in ce mai mult, de mai multe ori pe zi si mai ales seara. Vom avea placerea gustului, dar si neplacerea ingrasarii.
Deci, ce avem de facut?
Pentru a nu mai manca in exces si implicit pentru a slabi, avem nevoie sa reglam hormonul satietatii.
In mod normal ar trebui sa ne gandim la mancare la un interval de 5 ore de la ultima masa. In plus, corpul ar trebui sa aiba capacitatea de a accesa energia stocata in stratul adipos, dar nu poate face acest lucru pe fondul rezistentei la insulina, ceea ce determina o crestere a grelinei – hormonul apetitului.
Deci, reglarea leptinei este conditionata de reglarea insulinei.
In plus, nivelul crescut de leptina, ceea ce atrage rezistenta la leptina, este generat de crestere a inflamatiei in corp, adica de activitatea sistemului imunitar, care la randul ei este provocata de prezenta citokinelor (substante produse de adipocite, adica de tesutul adipos) si de nivelul crescut al trigliceridelor din sange; si dupa cum stii, trigliceridele initial au fost glucoza, care neputand fi stocata, a fost transformata in grasime de catre ficat.
Concluzie
Asa ca, oricum am aborda problema leptinei ajungem la produse care contin multi carbohidrati, respectiv: paine, paste, pizza, orez, cartofi, sucuri si prajituri cu zahar si indulcitori artificiali. Reducand aportul acestor alimente, reducem nivelul insulinei si stopam formarea unor depozite noi de grasime si in timp reglam nivelul leptinei, ceea ce ne domoli foamea si poftele.
Am lasat pentru sfarsitul acestui material o informatie pretioasa: fructoza, pe care o gasesti in fructe si in zahar, iti coboara hormonul satietatii si il creste pe cel al apetitului.
Despre ceea ce punem in locul produselor care stimuleaza insulina, pentru a pastra placerea de a manca si pentru a slabi, voi vorbi intr-un material viitor.
Si da, tu poti!
Marian Banateanu
Nutritionist, specializare low carb.
Coach, specializare cognitiv-comportamentala
