Iti voi spune ceva despre mine. Iti voi spune cum era atunci cand ma simteam insuficient.
Constant nemultumit de mine, aveam un sentiment de nefericire pe fundal pe care nu mi-l puteam explica. Cert este ca nu imi placea cine eram. De aceea vorbeam mult, dar nu spuneam nimic despre mine.
Imi era rusine cu mine si incercam sa imi ascund defectele interne.
Care defecte?
Buna intrebare.
Simteam ca nu eram suficient pentru mine.
Am aflat tarziu ca sunt diferite modalitati de a te adapta acestui sentiment de insuficienta:
– fie capitulezi si esti convins ca nu meriti nimic;
– fie fugi si cauti modalitati de a-ti anihila durerea si dezvolti adictii, precum munca sau mancatul in exces;
– fie pui masca narcisistului.
De capitulat nu am facut-o, insa am avut 120 kg, pentru ca mancam mult, si afisam un aer superior. Asa ca am bifat 2 din cele 3 modalitati de coping.
Prin urmare, incercam sa compensez, adica incercam sa imi depasesc sentimentul de inferioritate atras de insuficienta prin succes profesional. Daca nu ma puteam eu aprecia, speram sa o faca ceilalti. Si pentru a-mi dovedi ca aveam succes ma comparam cu ceilalti si ii criticam, exprimandu-mi constant nemultumirea la adresa lor.
Succesul devenise o adictie; doream mai mult, tot mai mult.
Dar era un slab substitut pentru ceea ce lipsea in mine: acceptarea de sine.
Deci ce faceam: cautam in exteriorul meu, ceea ce imi lipsea in interior, respectiv cautam sa imi acopar insuficienta cu recunoasterea publica. Dar admiratia externa nu putea sa tina departe gandurile legate de rusinea pentru cum ma percepeam. Orice mic esec patrundea adanc, foarte adanc.
Reusisem sa imi construiesc un sine fals dur si greu de ranit, menit sa imi ofere protectie. Nu proteja nimic. Tot ceea ce reuseam sa fac era sa ascund de mine un sine real nevindecat.
Credeam ca imi era bine, dar de fapt nu imi era, pentru ca traiam o iluzie.
In interiorul meu era o frica constanta de demascare, caci masca succesului profesional putea oricand sa pice si sa arate interiorul.
Evitarea suferintei este o forma de suferinta.
Si as putea continua, dar ma opresc aici.
Suntem produsul mediului in care ne-am format. Cand m-am nascut, nu aveam sentimentul de insuficienta. Asa ca l-am capatat de-a lungul vietii.
Si daca l-am dobandit, inseamna ca puteam renunta la el.
Dar cum sa renunt la ceva ce era parte din mine?
Si acum ma indrept catre tine. Daca descrierea starilor mele interne a rezonat in tine si iti doresti sa schimbi ceva in relatia cu tine, eu iti recomand:
1. sa faci o lista cu situatiile care iti declanseaza sentimentele de rusine, de nemultumire la adresa ta si cu cele cand te compari cu altii si devii invidios.
2. sa faci o lista cu situatiile in care ii critici pe ceilalti, cand incerci sa ii impresionezi cu statutul tau.
3. sa faci o lista cu defectele tale. Vezi ca in cazul meu, defectele precum criticile la adresa celorlalti si actiunile de a-i impresiona pe ceilalti erau doar moduri de a compensa.
Tu ce ai schimba la tine?
4. sa faci o lista cu calitatile tale.
Ce parere ai avea despre o persoana care ar avea calitatile si defectele tale?
Schimbarea inseamna sa inlocuiesti treaptat modul in care te tratezi pe tine, in care ii tratezi pe ceilalti si ii lasi pe ceilalti sa te trateze. Reincrederea in sine se recapata pas cu pas actionand diferit decat o faceai pana acum.
Auzi? De fapt ce iti reprosezi?
Daca nu reusesti singur sa te descurci, da-mi un semn.
A cere ajutorul reprezinta primul pas catre schimbare.
Si da, tu poti!
Marian Banateanu
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala
