Intrucat idealizam ideea de relatie romantica, afirmatia mea – ca aceasta ar fi de cele mai multe ori afectata de o iubire conditionata – ii va deranja pe multi dintre cei care vor citi aceasta postare. Si este conditionata intrucat investim (timp, energie, grija, atentie, etc.) avand asteptari ca si partea cealalta sa faca la fel. Intram in relatie pentru noi, pentru a ne rezolva / a masca anumite nevoi pe care nu vrem / nu ni le putem rezova singuri.
Inainte de a-ti exprima rezistenta fata de cele scrise mai sus, te invit sa parcurgi textul si sa imi oferi ulterior comentariile tale.
Stiu ca la prima vedere iubirea romantica pare perfecta, caci atunci cand esti indragostit te simti diferit, esti un NOU TU, care a dobandit un sens. A fi dorit de altcineva inseamna sa te simti valorizat si asta te face sa te simti implinit, fericit – si tocmai aici este buba. Neputandu-ti oferi tu fericire, o cauti in afara ta.
Ca sa dezvolt putin, arat ca intri in relatie asa cum esti: cu binele si cu raul din tine. Aduci in cadrul acesteia, asadar, nu doar lumina si inspiratie, dar si vulnerabilitati si nesigurante, sentimentul lipsei de valoare, al neincrederii in propria persoana. Sunt lipsuri, care atrag nevoi, insa care nu vor mai fi simtite (o perioada) urmare a faptului ca esti indragostit. Deci, intri ca sa fugi de tine, sa te ascunzi de tine – evident ca nu o faci constient.
Gasesti, asadar, in exteriorul tau “antidotul” nefericirii tale: persoana iubita.
Si uite asa neimplinirea, frica, nefericirea prezente pana in momentul in care te-ai indragostit au disparut prin aparitia persoanei iubite.
Dar chiar au disparut sau au fost ascunse / uitate o perioada?
Daca asta este intentia cu care intri in relatie, vei fi dependent de persoana iubita. Si iti asumi cu buna stiinta mentinerea dependentei de aceasta, intrucat a-ti rezolva cauzele interne ale durerii presupune un efort prea mare. Din pacate, nu faci decat sa perpetuezi durerea.
In plus, nu ti s-a intamplat de-a lungul relatiilor anterioare sa iti retragi afectiunea? Sau sa ai manifestari de control, gelozie, critica, invinovatire sau chiar razbunare la adresa persoanei iubite? De ce ar iesi egoul, daca iubesti?
Egoul isi face aparitia atunci cand aceasta nu iti mai raspunde nevoilor astfel cum o facea inainte. Asa ca vechile sentimente de neimplinire, frica, nefericire ies la suprafata. Redevii VECHIUL TU. Si devenind critic apreciezi ca este vina partenerului / partenerei, ii judeci comportamentul, faci comparatii. Acum este vina lui / a ei ca ai parte de nefericire. Si ai o lista lunga de argumente care sa iti sustina acuzatiile.
Si il / o vei ataca incercand sa il / o „inspiri” sa revina la comportamentul anterior, adica sa iti creeze mediul care te ajute sa uiti de cauzele ascunse care iti generau durere.
Unde iti este iubirea in momentele in care il / o judeci?
Poti fi tu ceea ce vrei ca cealalta parte sa iti ofere?
Am incercat, asadar, sa iti spun ca nu persoana iubita ti-a provocat durerea, ci ea a scos la iveala ceea ce se gasea in tine.
Inainte de a incheia as dori sa iti propun un exercitiu: imagineaza-ti o scena in care ti se spune ca voi doi va veti despartiti. Asta ti-ar declansa frica de a pierde persoana iubita? Ai simti ca te-ar cuprinde posesivitatea, gelozia? Ai fi in stare sa faci acuzatii si sa reprosezi? Ai apela la santaj emotional pentru a o aduce inapoi?
Si daca te paraseste si tu o iubesti, s-a declansat iadul. Durerea ta va lua forme nebanuite. Iubirea neconditionata spune ca daca o iubesti, te-ai putea bucura ca este fericita, indiferent daca este cu tine sau nu. Dar cine ar putea simti fericire atunci cand persoana iubita este cu altcineva?
Iubirea pentru tine depaseste iubirea pentru cealalta persoana, nu-i asa?
Atata timp cat suntem oameni, suntem imperfecti. Deci, nu putem avea relatia perfecta. Putem insa avea o relatie minunata, daca stim cum sa recunoastem durerea: pe a noastra si pe a celuilalt.
Imi ajut clientii prin intermediul coachingului sa rupa dependenta emotionala de cei din jurul lor, sa constientizeze ca isi pot face viata frumoasa indiferent de persoana care se afla langa ei. Si asta pentru ca nu este vorba despre relatia dintre ei si ceilalti, ci despre cea cu ei insisi, scopul relatiei nefiind acela de a ne aduce fericirea, ci de a ne face (prin provocarile cu care vine) constienti de propriile frici/ limitari / rezistente, urmand ca noi sa ne eliberam de ele.
Si da, tu poti!
M.
