De ce creierul tău acceptă zahărul, dar refuză drogurile?
„Dacă un prieten ți-ar da droguri… le-ai lua?
Probabil ai spune: ”Nu. E periculos. Îmi face rău.”.
Dar dacă ai avea kg in plus și ți-ar întinde o prăjitură cu faină alba si cu zahăr? Ai accepta-o?
Da? Deși știi că te îngrașă?
Iată de ce alegem zahărul, chiar dacă știm că ne face rău:
1. pentru că în copilărie, zahărul era iubire, recompensă, sărbătoare. N-a fost niciodată etichetat ca „pericol”. Drogurile, în schimb, sunt stigmatizate, asociate cu pericolul, decăderea și ilegalitatea.
2. pentru că ne dă alinare… dar ne lasă goi, dependenți, frustrați. Ne amăgim că este o răsplată, când de fapt e o consolare dulce care ne ține captivi.
3. pentru că nu ne pare o alegere greșită – este parte din cultura noastră, din emoțiile noastre, din poveștile de familie. Zahărul are PR bun, fiind normalizat social, drogurile, nu.
4. pentru că nu contrazice valorile noastre. Ba dimpotrivă – le susține: „hai să mâncăm împreună bun”, „îți dau ceva dulce, pentru că te iubesc”.
2. pentru că ne dă alinare… dar ne lasă goi, dependenți, frustrați. Ne amăgim că este o răsplată, când de fapt e o consolare dulce care ne ține captivi.
3. pentru că nu ne pare o alegere greșită – este parte din cultura noastră, din emoțiile noastre, din poveștile de familie. Zahărul are PR bun, fiind normalizat social, drogurile, nu.
4. pentru că nu contrazice valorile noastre. Ba dimpotrivă – le susține: „hai să mâncăm împreună bun”, „îți dau ceva dulce, pentru că te iubesc”.
5. pentru că refuzăm sa ne interiorizat ideea ca zahărul reprezintă un pericol pentru sănătatea noastră. A nu mai mânca prăjituri cu zahăr ar fi o pierdere pentru noi.
Dar adevărul e că…
Zahărul nu ne face rău decât dacă îl consumăm.
Noi ne facem rău, când alegem să-l consumăm constant.
Noi ne facem rău, când alegem să-l consumăm constant.
Este ca într-o relație abuzivă. Prima dată când ești lovit ești nevinovat. Dar dacă te întorci la cel care te lovește, accepți ca ai o contribuție la faptul ca te lovește iarăși.
Adevărata schimbare nu începe cu voința.
Începe cu o conștientizare profundă că dulcele cu zahăr nu ne vindecă.
Și că este timpul să schimbăm mindsetul, întrebându-ne:
Începe cu o conștientizare profundă că dulcele cu zahăr nu ne vindecă.
Și că este timpul să schimbăm mindsetul, întrebându-ne:
🔸 Ce înlocuiește de fapt dulcele cu zahăr în viața mea?
🔸 Ce aș simți dacă aș renunța la zahăr?
🔸 Ce aș putea să pun în locul lui?
🔸 Ce aș simți dacă aș renunța la zahăr?
🔸 Ce aș putea să pun în locul lui?
📩 Dacă simți că relația ta cu mâncarea nu te reprezintă și cauți puțină claritate finalizează acest chestionar privind mâncatul emoțional si vei primi pe email câteva soluții surprinzătoare: https://marianbanateanu.ro/chestionar-mancat-emotional/
🎬 Dă mai departe dacă ți-a plăcut materialul. Poate azi este ziua în care cineva aude ceea ce avea nevoie să audă.
