Oglinda îmi era cel mai mare dușman, întrucât ….
Am întâlnit des oameni care ca si mine nu se priveau in oglinda.
Uram oglinda. Uram cântarul.
De ce făceam asta?
Imaginea din oglindă era o sursă de anxietate și neacceptare, pentru că nu corespundea imaginii mentale pe care o aveam despre mine.
Chiar și după ce am slăbit, o bună perioadă de timp vedeam defecte exagerate sau inexistente ale corpului meu.
Am fost învățat să asociez greutatea cu valoarea personală, succesul sau voința. Kilogramele în plus (120 kg) erau un eșec personal, ceea ce ducea la sentimente de rușine. Evitam deci oglinda pentru că reflecta o realitate inconfortabilă.
Evitând oglinda evitam să mă confrunt cu emoțiile negative – tristețe, frustrare, dezamăgire.
Uneori văzându-mă in oglinda îmi aminteam de comentarii critice și de respingerea primită din partea celor apropiați. Oglinda îmi declanșa, așadar, episoade traumatizante din trecut. Creierul meu asociase imaginea din oglindă cu durerea emoțională experimentată anterior, ceea ce mă făcea să evit să mă privesc în oglindă.
Ți s-a întâmplat să te uiți în oglindă și să nu te recunoști? Parcă nu mai eram eu, nerecunoscându-mă parcă îmi pierdusem identitatea.
Mie asta îmi atrăgea disconfort emoțional și dorința de a evita oglinda.
Si pentru ca nu arătăm bine au apărut sentimente de insuficiență și mă judecam dur.
Știam ca toată lumea mă judeca și îmi era frică de asta. Eu nu puteam citi mintea celorlalți, dar era sigur că asta făceau. 🙁
De fapt, proiectam pe ei ceea ce eu judecam despre mine.
Dacă te regăsești în acest video, fă primul pas spre schimbare – răspunde sincer la câteva întrebări.
📌 Ce am făcut?
Pe scurt, m-am apucat de slăbit (aveam 120 kg), dar am început și să îmi caut valoarea personală. Să nu mă mai reduc la corpul meu și să mă văd dincolo de el. Mi-am răspuns la întrebări precum: ”Ce îmi place la mine cel mai mult?”, ”Cum le schimb viața celor dragi?”.
📌 Concluzie: Oglinda nu era inamicul meu
Ea reflecta modul în care eu mă priveam pe mine. Nu o evitam pe ea, ci evitam povestea pe care mi-o spuneam zilnic despre mine.
Eu nu uram oglinda. De fapt eu mă uram pe mine și îmi uram neputința de a slăbi.
Eu mă respingeam pentru faptul că ajunsesem în postura de a avea 120 kg.
Cum te pot ajuta să rescrii această poveste?
Hai să vorbim!
Și da, tu poți!
