Este noapte lui 21 Martie 2020 si noi suntem in izolare. Gandul imi zboara la tine si aleg sa iti scriu tie, viitorul adult, in speranta ca aceste cuvinte te vor ajuta sa iti dezvolti relatia pe care ti-o doresti cu tine.
Vei observa ca tonul cuvintelor este unul parintesc, si asta intrucat in timp ce ii scriu adultului, am in minte imaginea ta de copil. Asa ca imi este greu sa renunt la impulsul de a te proteja, de a te ocroti.
Singura persoana cu care iti vei petrece intreaga viata esti tu. Dupa cum ai observat in tine exista parti interioare puternice, care vor pune presiune pe tine folosindu-l pe „trebuie”, dar si parti subtile, pe care abia daca le percepi. Incearca sa asculti si ceea ce iti spun aceste partile mai putin vocale, pentru ca ascund o putere care te poate sabota in proiectele pe care le vei initia.
.
Atunci cand interactionezi cu ceilalti, nu uita de relatia ta cu tine. Daca doresti sa ajuti pe cineva cu pretul durerii tale, atunci nu te vei ajuta pe tine. Vei intelege atunci ca cea mai mare tradare este sa te tradezi pe tine. Nu intra in viata cuiva, daca prezenta ta nu are scopul de a-l ajuta sa evolueze. A-l face dependent de tine, nu inseamna a-l ajuta. Ofera-i darul pe care si-l doreste, si nu darul pe care il doresti tu pentru el.
Dupa cum stii se considera ca adevarul este ceea ce corespunde realitatii. Ei bine, cei care ne ofera viata si ne cresc ne transfera propriul lor adevar pentru a interactiona cu lumea.
Adevarul este insa o interpretare si vine un moment in care fiecare isi defineste pentru sine ceea ce este adevarul.
Apropiindu-ti un anumit adevar, iti vei apropia durerea. A pastra durerea adevarului din trecut inseamna sa deschizi usa suferintei.
Adevarul tau intern este absolut relativ – nu pune asadar prea mare pret pe el. Altfel vei duce lupte, manat de ego, pentru a-l impune. Sa te astepti ca dupa un timp insa, mintea sa renunte la acel adevar, schimbandu-l.
Gandindu-ma la cat de puternica este mintea, mi-au aparut cuvintele lui Shakespeare: “nimic nu este rau pana cand mintea nu il face sa fie asa.”
Ai grija asadar la rigiditatea cu care judeci evenimentele si pe tine. Evenimente sunt asa cum sunt. Intelesul lor insa il dai tu. Tu decizi ce inseamna fiecare lucru pentru tine. Asa ca intreba-te “care ar fi motivul pe care as putea sa il ofer evenimentului respectiv?” si nu “de ce mi se intampla mie asta?”. Astfel, in locul pozitiei victimei, vei alege sa inveti, sa extragi ceva benefic din acea experienta si vei stabili cum te vei simti.
A te judeca pe tine pentru schimbarea propriului adevar, pentru faptul ca te-ai contrazis pe tine, inseamna sa iti devina straine notiunile de toleranta si intelegere fata de tine.
Adevarul ti se schimba, pentru ca tu te schimbi. Si tu te schimbi, pentru ca este in natura noastra sa evoluam. Singura constanta este schimbarea.
Iti va aduce liniste sa ai pareri si nu adevaruri. Asta inseamna sa fii liber. Abia atunci vei intelege ca si daca vei spune ca poti, si daca vei spune ca nu poti, in ambele variate ai dreptate.
La un moment dat, m-am surprins ca imi exprimam dezamagirea fata de mine, etichetandu-ma ca fiind slab, nedemn de propria-mi iubire. Vechiul tipar comportamental, care dorea certitudine, control, iesise la suprafata. Eram si victima si asupritor. Simteam ca ma tradasem intrucat renuntasem la propriile adevaruri, uitand ca “ceea ce facem, facem si pentru noi”; adica tot ceea ce facem are un scop pentru noi.
Si desi renuntasem la ceva ce nu imi mai facea bine, totusi de unde venea dezamagirea? Egoul, afectat ca am transformat niste “victorii” in “infrangeri”, ca tot efortul lui de a ma face sa ma simt puternic a fost in van, ramasese agatat in durere, in ciuda argumentelor aduse in favoarea schimbarii. Se opunea liberului arbitru.
Cum mi-as fi putut produce un viitor diferit de prezent, cand eu ma opream in demersul de al avea?
Pentru cateva momente trecutul mi se strecurase in prezent.
In timp ce iti scriu aceste randuri, viata pare mai fragila ca niciodata, caracterizata fiind de incertitudine, ceea ce genereaza teama. In neconstient ai programe preinstalate care tin de supravietuire si sunt bazate pe frica. Iar frica induce bariere mentale, limitari, detreminandu-te sa eziti in a lua anumite decizii. Astfel ca in fata amenintarilor se vor declansa reactii, mai degraba decat raspunsuri. De aceea se si spune ca neobservarea unei amenintari este mai importanta decat pierderea unei oportunitati.
Daca in fata pericolului unii s-ar putea gandi “ce mai conteaza dezvoltarea cand suntem amenintati din toate directiile?”, eu iti zic ca atunci cand vei fi provocat, ai nevoie sa te bazezi pe relatia cu tine.
Oricat de mult mi-as dori sa eviti durerea, nu voi putea sa te impiedic sa o experimentezi. Face parte din natura vietii sa o simtim. A ma impotrivi vointei tale inseamna sa te impiedic sa traiesti experienta pe care ai ales-o. Ar insemna sa te fortez sa traiesti ceva ce nu alegi.
Cauta-ti propriile experiente care sa te ajute sa afli „cine esti„. Daca aceste experiente atrag durere altora sau tie, atunci nu este ceea ce ai nevoie. Exista o alta cale. Si daca viata este o afirmare a lui “cine esti”, ce rost ar avea sa faci ceva care nu te reprezinta?
Viata nu este insa doar un proces de descoperire, ci si unul de creatie al lui “cui vrei sa fii”. Tu esti procesul si tot tu esti produsul acestui proces. Tu te creezi pe tine zilnic.
Daca esti multumit de modul in care esti, daca iti este de folos, vei continua sa actionezi in acelasi fel. Daca nu, te vei opri. Asa ca atunci cand faci sau nu faci ceva, intreaba-te: “acesta sunt eu?”, “acesta aleg eu sa fiu?”. Nu te nega. Doar schimba-te.
Ai mereu la indemana raspunsurile intrebarilor care te macina. Iar cand nu actionezi, este pentru ca nu vrei sa alegi raspunsul.
Ti-am scris toate aceste cuvinte pentru a te pregati pentru unul dintre cele mai frumoase momente ale vietii tale, acela in care vei iubi. Intrucat relatia cu tine este relatia cu celalalt, doar iubindu-te pe tine, vei putea oferi iubire.
Nici nu iti imaginezi cum te va schimba dragostea. O vei recunoaste atunci:
– cand te vei trezi langa persoana iubita si te vei simti fericit si vulnerabil in acelasi timp;
– cand vei simti ca doar privirea ei te poate ridica;
– cand o vei iubi timid pentru a nu-i face rau din greseala;
– cand vei dori ca timpul impreuna sa nu se sfarseasca, iar absenta ei te va face sa plangi.
– cand vei simti ca te poti sacrifica pentru ea si doar pentru ea.
Daca pacatul ar exista, acela ar fi sa nu iubesti astfel.
Si te va provoca. Prezenta persoanei iubite va scoate intunericul din tine, iar vulnerabilitatea iti va spune sa pleci, in timp ce iubirea te va indemna sa ramai. Vei fi pus in fata unei alegeri. Intreba-te atunci: ”ce din ceea ce ii daruiesc ei, imi daruiesc mie?”.
Acum ca mi-ai citit cuvintele, te rog sa nu ti le apropii. Lasa-le sa treaca prin tine. Ele reflecta gandirea mea.
Tu construieste-ti propria definitie a fericirii, care sa reflecte „cine esti„.
Si da, tu poti!
M.
Un răspuns la „Scrisoare catre fiul meu”
„Daca aceste experiente atrag durere altora sau tie, atunci nu este ceea ce ai nevoie. ” – Un sfat de nepretuit pentru viitorul adult 🙂