Daca m-as intoarce in urma cu 20 de ani, as putea:
– fi mai indraznet, chiar daca asta ar insemna sa fac greseli.
– sa nu mai cer ceea ce as aprecia ca merit si sa primesc ceea ce am nevoie, desi imi doream altceva.
– fi mai flexibil si prin urmare mai relaxat, caci nu merita sa iti investesti energia in toate lucrurile care ti se intampla si sa te zbati sa salvezi ceva nu se poate / nu se vrea salvat.
– incerca sa nu mai controlez lucrurile, caci neprevazutul nu tine cont de ceea ce vreau eu.
– avea mai putine probleme imaginare, concentrandu-ma pe ceea ce ar fi frumos in viata mea si acceptand ca cei care ma intalnesc vin pentru a ma invata lectii diferite. Mie cele mai grele momente mi-au adus raspunsurile de care aveam nevoie.
– incerca sa inteleg ca nemultumirea legata de viata mea este rezultatul pasivitatii si fricilor mele; deci mi-as asuma responsabilitatea propriei calatorii.
– avea mai multa rabdare cu mine si cu cei din jurul meu.
– cunoaste mai multi oameni, invatand mai mult din experienta lor si mai putin din multele carti adunate de-a lungul timpului.
– sa imi spun ca “ceea ce am” si “unde sunt” nu ma definesc. Astfel ca “sunt eu” chiar daca inca nu am si nu sunt unde as vrea sa fiu.
Si totusi as schimba ceva?
Ca sa schimb ceva, ar insemna sa fiu nemultumit de ceea ce am facut de-a lungul vietii, sa fiu marcat de esecuri.
Ei bine, as proceda la fel, cu exceptia cazurilor cand oamenii au suferit din cauza mea – acolo as gestiona altfel situatia.
In rest, am ajuns aici gratie deciziilor adoptate, iar cele percepute ca fiind gresite la momentul adoptarii lor au avut si ele contributia lor la trasarea calatoriei mele.
Privind in urma, sunt incantat sa vad ca am fost arhitectul propriei vieti.
Daca te-ai intalni cu tine insuti, ce ti-ai spune?
M.
