Cred ca multi dintre cei care citesc aceasta postare s-au simtit valorizati, importanti cand partenerul le-a spus: “am nevoie de tine”. Ti-a zis asadar ca tu ii umpli spatiile goale din viata lui.
Ei bine, in spatele mesajului statea sentimentul acestuia ca este incomplet, ca este dependent de tine.
Ce crezi ca va face cand nu va mai avea nevoie de tine?
Spunandu-ti ca are nevoie de tine, uita ca iubirea este despre a oferi si nu despre a lua.
Daca ar fi spus “te doresc,” ar fi fost un mesaj cu o semnificatie diferita.
Dorul este firesc. Dar sa se simte golit, vlaguit de lipsa ta denota atasament, adica incapacitatea lui de a accepta ca nu poate trai fara tine, ca nu poate tolera absenta ta.
De aceea isi si doreste sa simta permanent manifestari de afectiune din partea ta, catalogand orice semn de raceala ca fiind respingere.
Fericirea lui depinde de tine, asa ca fericirea ta conteaza mai putin. Nu ca ar vrea sa fii nefericit, insa fericirea lui este egoista.
Iar daca este nefericit, atunci este vina ta: pentru ca nu ii oferi ceea ce are nevoie (si asta pentru ca multi dintre noi avem tendinta de lega atitudinea partenerului de starea noastra: daca celalalt imi ofera afectiune atunci sunt fericit, daca nu este atent, atunci ….).
Atasamentul atrage si gelozie. Nu are nevoie de dovezi de infidelitate, suspiciunile fiindu-i de ajuns, caci se confrunta zilnic cu teama ca intr-o zi nu veti mai fi impreuna. Si asta pentru ca nu isi cunoaste adevarata valoare.
Si sub influenta insecuritatii si geloziei, creeaza prea multa drama in relatie.
De frica te sufoca. Daca te-ar iubi, te-ar lasa sa te exprimi complet, fara restrictii.
Nu ti-a spus niciodata: “eu te iubesc mai mult”? De ce crezi ca a facut-o? Asa cum ai intuit, in cuvintele lui este un mesaj: vrea mai mult de la tine.
In momentul in care a mutat responsabilitatea fericirii lui pe umerii tai, a marcat inceputul sfarsitului.
Suntem imperfecti, ceea ce inseamna ca suntem destinati sa dezamagim, iar el a permis ca fericirea lui sa depinda de cineva care (ii poate promite, dar) nu ii poate garanta iubirea vesnica.
Atasamentul presupune asadar si teama de a fi abandonat. El investeste in relatie si are aceeasi pretentie din partea ta, insa nesiguranta il determina sa ceara permanent asigurari.
Actiunile tale independente de el sau relatiile tale cu alte persoane pot fi percepute ca dovezi de lipsa de iubire, si de aici manifestarile de gelozie si teama de abandon. Se agata de tine si te sufoca, prezenta lui devenind pentru tine o povara prea mare. El initiaza astfel suferinta ta si implicit pe a lui, caci te vei raci si vei cauta spatiu sa respiri (spre disperarea lui).
In loc sa se bucure de prezentul cu tine, el vizeaza viitorul, cautand modalitati de a se proteja, de a te determina sa nu il parasesti. S-ar simti mizerabil fara tine.
A se gandi la tine a devenit ceva obsesiv.
Intr-o astfel de relatie, tu vrei spatiu pentru a te manifesta si a creste, iar el isi doreste timp pe care sa il petreaca cu tine.
Daca atasamentul este despre frica vulnerabilitatii, control, posesivitate si dezamagiri, iubirea vizeaza printre altele libertatea si puterea de a accepta ca uneori nu este menit sa fie asa cum iti doresti.
Desi fiecare dintre noi are un stil propriu de a iubi si nevoi specifice in cadrul relatiei, scopul final este acelasi: sa fim intr-o relatie caracterizata prin afectiune reciproca si prin stabilitate.
Insa, dupa cum aratam mai sus, cu cat strangi mai tare cu atat se strica mai repede.
Ne-ar ajuta poate sa intelegem si sa acceptam:
1. ca nimeni nu ne poate completa, indiferent de cata dragoste vom primi, atata timp cat suntem nemultumiti de noi insine;
2. ca relatia ar trebui sa ne imbogateasca viata si nu sa ne ofere cadrul optim pentru a cersi completare;
3. ca libertatea celuilalt este la fel de importanta ca si libertatea noastra; relatia nu este o inchisoare;
4. ca fiind imperfecti nu putem avea o relatie perfecta, insa am putea avea una minunata.
5. ca iubirea nu este un troc de tipul: te iubesc doar daca ma iubesti.
Recomandarea mea ar fi sa incerci sa vezi dincolo de comportamentul partenerului. Eu ti l-am descris in putinele randuri de mai sus si ti-am indicat cateva dintre cauzele lui imediate, urmand ca adevaratele cauze sa le descoperiti impreuna (de exemplu: de unde ii vine teama de abandon). Lucrand asupra cauzelor il ajuti sa se schimbe, sa creasca si sa ai astfel relatia pe care ti-o doresti.
Si da, tu poti!
M.
PS: Din perspectiva celui care iubeste distanta inseamna prea putin.
