Iti voi spune astazi ceea ce am invatat din faptul ca am pierdut increderea unor oameni in mine si din faptul ca mi s-a distrus increderea in unii oameni.
Fara incredere, nu am mai putut functiona impreuna, intrucat a avea incredere inseamna sa te lasi vulnerabil.
Ce face pe cineva sa fie de incredere? Sunt 3 aspecte care cer a fi intrunite:
– sa aiba capacitatea de a face ceea ce spune;
– sa aiba intentii bune;
– sa fie o persoana integra, sa actioneze conform unui set de valori asemanator cu al meu.
Orice relatie are un set de asteptari; te astepti sa te poti baza pe celalalt. Si asta intrucat atunci cand spui „incredere” raspunzi la intrebarea “pentru ce?”. Si cea mai mare asteptare este aceea ca celalalt va fi acolo pentru tine cand ai nevoie, ca nu va pune interesul sau sau al altcuiva inainta ta. Doar asa poti previzualiza un anumit comportament din partea celuilalt. Increderea inseamna sa fii increzator in necunoscut.
Pe de o parte avem nevoie sa ne simtim in siguranta pentru a putea asuma riscuri, iar pe de alta parte ne asumam riscuri care ne construiesc increderea. Una duce la cealalta si invers.
Cum crestem increderea cand a disparut?
Face parte din natura relatiei ca increderea sa fie pusa sub semnul intrebarii; relatiile sunt despre conectare, deconectare si reconectare. Repararea increderii, si implicit a relatiei, tine de intentia partilor. Asa ca:
1. accepta ca ai procedat contrar intereselor celuilalt. Parerea de rau sau asumarea vinovatiei, chiar daca apreciezi ca ai procedat “corect”, insoteste faptul ca accepti ca ai produs o vatamare.
2. arata-i celuilalt ca relatia voastra este pentru tine foarte importanta, ca el conteaza pentru tine, ca iti pasa de el atat de mult incat esti dispus sa reinvestesti in relatie. Actionand contrar intereselor lui i-ai transmis mesajul ca nu mai are valoare pentru tine, ca nu il mai pretuiesti.
3. nu mai poti schimba trecutul, dar poti incepe sa creezi un nou prezent diferit cu o baza noua. Da-ti timp.
Scuzele sunt mai putin importante decat acceptarea responsabilitatii, adica:
1. imi asum responsabilitatea ca te-am ranit, iti vad durerea si accept ca este rezultatul actiunilor mele;
2. imi asum responsabilitatea ca imi voi schimba comportamentul in viitor pentru a-ti restabili increderea in mine.
Cel ranit, care si-a pierdut increderea, are nevoie sa auda toate aceste lucruri.
Tacerea nu vindeca. Dialogul, da.
Si da, tu poti!
Marian Banateanu
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala
