Ce facem cand inca nu suntem pregatiti sa rezolvam situatiile interne cu care ne confruntam?
Fugim, uitand ca nu putem scapa de ceea ce ne deranjeaza. Unii pot trai o viata intreaga evitand sa priveasca catre cauzele nemultumirilor interne. Si nu doar ca au o stare de nemultumire, dar au si frica.
Partea proasta este ca nu putem fugi de noi insine; vorbim zilnic cu noi, ceea ce ne acutizeaza starile interne negative.
Asa ca dezvoltam niste mecanisme (mai mult sau mai putin constiente) de a face fata nefericirii. Si ne refugiem in diverse activitati care ne duc alinare, confort, dar care ne si distrag atentia de la dialogul interior.
Desi medicul ti-a recomandat sa nu mai mananci prajituri intrucat suferi de diabet, respectiv sa nu mai fumezi intrucat iti agraveaza bronsita, nu te poti tine departe de aceste produse. Nu ca nu vrei. Nu poti.
Desi constientizezi efectele consumului lor, le vei nega, intrucat te simti neputincios in a-ti schimba comportamentul,
Stii ca aceste produse reprezinta solutia cea mai putin indicata, dar este cea mai la indemana, pentru sentimentele tale de suferinta, frustare, lipsa de control, nefericire.
Dar hai sa vedem ce este fuga.
Fuga este un mesaj. Iti spune ca nu esti inca pregatit sa privesti cine esti.
Fuga perpetueaza durerea. Daca nu o confruntam pentru a vedea si rezolva cauzele ei, ramanem blocati si mergem mai departe in viata cu comportamente autodistructive, intr-o relatie toxica cu noi insine.
Fuga ne ajuta sa nu mai simtim, ne anesteziaza pentru moment. Dar ne si impiedica sa evoluam, fiindu-ne teama de esec. Cum te-ai putea baza pe tine cand te-ai dezamagit de atatea ori?
Si esti intr-un cerc vicios: nu te poti schimba pentru ca eviti sa iti asumi o astfel de responsabilitate, si nu iti asumi responsabilitatea intrucat nu ai incredere in tine si nu ai incredere in tine intrucat te-ai dezamagit. De ce sa te mai straduiesti, daca tot vei esua?
Iti voi spune o poveste:
Lui Alexandru (da, nu este numele lui real) ii era rusine cu el insusi, se vedea plin de defecte. Si-a internalizat vocea critica a tatalui sau, si se judeca si se respingea pe sine.
Fiind obligat sa traiasca cu el insusi, sa se suporte zilnic, el fuma cam 2 -3 pachete de tigari pe zi, desi suferea de bronsita cronica. Considera ca nu avea o problema cu faptul ca fuma atat de mult.
Faptul ca ne-am vazut era dovada dorintei de schimbare, dar era adeptul politicii “baby steps”. Asa ca m-a anuntat inca de la prima sedinta ca anumite subiecte nu vor fi abordate, pentru ca s-ar deprima.
Avea convingerea ca orice ar fi facut s-ar fi transformat intr-un esec. Asa ca asteptarile lui se transformau in profetii autoimplinite.
Si da, se refugia in tigari pentru a-si atenua sentimentele negative generate de gandul ca “nu era bun de nimic”.
Ce ar putea face un om care crede despre sine nu este bun de nimic, un om respins de ceilalti si chiar de el insusi?
Primul pas real catre vindecare este isi priveasca insuficienta.
Apoi sa inteleaga care sunt cauzele ei.
Asa s-a nascut sau este un comportament invatat? De la cine l-a invatat?
Si dupa ce a internalizat toate aceste lucruri, sa actioneze diferit fata de cum a facut-o pana atunci. Adica, sa isi schimbe comportamentul. Iar schimbarea comportamentului ii va aduce rezultate care il vor face sa isi schimbe parerea de el, schimband astfel dialogul interior, respectiv “adevarul” interior.
Si daca spui ca poti, si daca spui ca nu poti, ambele variante sunt „corecte„.
Si da, tu poti!
Sa ai parte de o zi minunata
Marian Banateanu
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala