Egoul: Te-am chemat sa lamurim o situatie de care sunt profund nemultumit. Ma simt nedreptatit: nu ma mai pot exprima in relatia cu ceilalti asa cum o faceam in urma cu ceva timp. Am crezut ca este ceva temporar, insa se pare ca devine un “modus vivendi”. Si este din cauza ta; esti un nerecunoscator. Ai uitat tot ceea ce am facut pentru tine?
Sinele: Cum as putea uita contributia ta la evolutia noastra? Sunt atat de multe aspecte pe care le admir la tine. Ai interactionat foarte bine in relatia cu tot ceea ce ne inconjoara: rolul tau de protector al corpului a facut si face posibila existenta mea; fara tine am fi fost vulnerabili in fata manipularii celor rau intentionati. Este parte din natura ta sa fii curios, creativ. Ai o vointa de fier si esti neobosit. Desi tu esti legat de lumea fizica, materiala, nu am cum sa nu iti apreciez interesul tau pentru evolutie, crestere.
Egoul: Trecand peste aceste aprecieri nesolicitate, de ce era nevoie sa ma implici in procesul de dezvoltare personala?
Sinele: Am observat ca in toti acesti ani, te-ai focusat asupra unei singure arii a vietii – profesionalul, ignorand aspecte care ar fi facut posibila instaurarea starii interne de implinire. Din dorinta de a demonstra ca esti Cineva, s-a cauzat un dezechilibru. Esti nefericit si asta ma afecteaza si pe mine. Repeti aceleasi tipare comportamentale si obtii aceleasi rezultate si dupa cum stii „a face acelasi lucru, asteptandu-te la un rezultat diferit, reprezinta definitia nebuniei„.
Adulatia externa nu a reusit sa iti umple golurile. Nu este de mirare ca esti nemultumit si nu stii de ce, desi in sinea ta stii raspunsurile. Te amagesti de prea mult timp. Ceea ce iti spun nu este o critica, ci reprezinta observatii.
Sunt curios: cum se face ca niciun succes profesional nu te-a multumit?
Egoul: Am credinta ca intotdeauna se poate mai bine. Fara competitie m-as fi plafonat, as fi ajuns un Nimeni. Iti amintesti cand mi s-a spus ca daca nu voi avea note de 10, mi se vor cumpara niste oi si voi fi trimis la tara?
Am facut-o, de asemenea, pentru ca m-am saturat sa fiu vazut de ceilalti ca o cantitate neglijabila. Toata lumea te judeca. Da, stiu ca nu citesc mintea celorlalti, insa daca oamenii nu te plac, te exclud. Este o chestiune de supravietuire.
Sinele: Supravietuire?
Egoul: Da. Nemultumirile celor apropiati la adresa mea mi-au spus ca trebuie sa le obtin aprecierile, altfel nu voi avea valoare. Daca ei nu m-au placut si mi-au “zis” ca trebuie sa le merit atentia, cum crezi ca ceilalti, care nu ma cunosteau, m-ar fi privit? Cine as fi eu, daca as fi respins?
Si cine nu are valoare, nu este iubit.
Ai mei m-au invatat ca daca nu ma compar cu ceilalti, nu imi cunosc valoarea.
Sinele: De cat timp te compari cu ceilalti?
Egoul: Cred ca la gradinita mi s-a spus prima data ca daca gresesc cand recit poezia, o sa ma fac de ras precum ceilalti colegi. Am inteles ca daca nu dezamagesc, voi fi bine, ma voi diferentia de colegii mei. Deci, ideal ar fi fost sa fac cat mai putine greseli.
Sinele: Ce parere ai despre greselile tale?
Egoul: Stii ca sunt perfectionist. Imi place sa imi contabilizez greselile, intrucat ma tine concentrat, focusat. In plus, cine esueaza, nu are valoare.
Sinele: Te-am auzit spunandu-ti “Cat de prost esti!”. Cum te simti cand vorbesti asa cu tine?
Egoul: O fac pentru ca ma stimuleaza sa nu mai gresesc. M-am obisnuit, nu ma deranjeaza. Ma deranjeaza insa daca imi spun ceilalti si simt o nevoie puternica de a-i contrazice. Si daca ii conving ca “nu sunt prost”, cumva mi-am refacut imaginea, dar nu pot sa ma gandesc “cum au putut sa creada asa ceva despre mine?”.
Sinele: Dar despre greselile celorlalti ce imi poti spune?
Egoul: As vrea sa spun ca nu am pretentii / asteptari de la ceilalti, dar as minti. Nu am cum sa nu ma mir de greselile lor si ador sa le arat cum ar fi trebuit facut.
Daca ma dezamagesti, nu mai putem colabora, intrucat m-ai facut sa imi pierd increderea in tine.
Dar sunt corect atunci cand judec: cum ma tratez pe mine, te tratez si pe tine.
Sinele: Ce inseamna pentru tine sa (te) iubesti?
Egoul: Toti avem goluri in interiorul nostru. Asa ca ne indragostim, in mod neconstient, de persoanele care ne pot umple aceste goluri. Eu ofer din proprie initiativa, insa daca observ ca celalalt inceteaza sa puna la randul lui, ma opresc – nu imi place sa fiu luat de prost.
In relatia cu mine, am crezut ca iubirea se va instaura, daca voi avea succes, daca imi voi depasi conditia. Doar ca de fiecare data cand imi atingeam un obiectiv, imi stabileam altul. Nu aveam timp sa ma bucur de reusite. Deci, nu stiu cand voi ajunge sa ma iubesc.
Sinele: Esti fericit?
Egoul: Glumesti, nu? Cand detin controlul sunt fericit; cand obtin ceea ce imi doresc sunt fericit. Dar nu este ceva ce pot pastra; pierd repede starea de fericire. Nu stiu daca este fericire; poate este satisfactie.
Sinele: Stii ca te-am simtit cand te comparai cu ceilalti de-a lungul procesului de dezvoltare personala, cum ii judecai pe ceilalti care nu stiau ceea ce tu aflasei, nu-i asa?
Egoul: Nu ma pot abtine sa nu ma simt bine. Sesizand evolutia constiintei mele de sine, ma comparam intrucat ma facea sa ma simt special, aparte. Era validarea pe care eu mi-o ofeream.
Dar m-am simtit si inferior, sa stii. Am fost si invidios ca altii au ceea ce eu inca visez sa am.
Sinele: De-a lungul scurtului nostru dialog, vorbind despre tine te-am auzit spunand: “ce prost esti!”, “cum au putut sa creada asa ceva despre mine?”, “nu am timp sa ma bucur de reusite”, “pierd repede starea de fericire”, “este extenuant”, “ganduri negative cauzate de frica”, etc.
Asa ca te intreb, stiind “cine esti” si “cine nu esti”, “cine ai putea fi”?
Egoul: Ador sa fiu eu, insa uneori este extenuant. Stiu ca vreau sa sufar mai putin, sa scap de gandurile negre, de agitatia interna si de oboseala. Imi doresc linistea. Toata atentia pe care o acord stimulilor veniti din mediu genereaza griji ceea ce ajunge sa fie obositor. Stiu ca pot fi neafectat de aceasta incarcatura negativa, dar nu stiu cum sa o fac.
Sinele: Ce sunt grijile pentru tine?
Egoul: Grijile sunt gandurile mele negative cauzate de frica: nu imi place sa nu fiu apreciat pentru cine sunt, pentru ceea ce fac.
Stii ce vreau? Vreau liniste.
Sinele: Cum te-a impactat initierea procesului de dezvoltare personala?
Egoul: Simteam ca imi faci bine cu forta. Eu nu ti-am cerut sa ma ajuti. Ma descurcam si singur. A sta in tensiune si a fi competitiv faceau parte din natura mea. Asa imi puteam demonstra mie insumi ca puteam reusi singur, ca eu eram in control.
Sinele: Si astazi?
Egoul: Astazi am sesizat o scadere a tensiunii interne si a presiunii pe care o exercit asupra mea.
Sa stii ca imi este greu sa schimb “cine sunt”.
Poti sa imi garantezi ca acest proces nu imi va afecta identitatea? Poti?
Sinele: Nu stiu incotro ne va duce acest proces intern de descoperire si de creare. Asa ca nu iti pot oferi garantii. Insa, m-ai chemat intrucat ai tinut sa iti exprimi nemultumirea ca nu te mai poti exprima asa cum o faceai inainte. Ce te opreste sa o faci?
Egoul: Nu mai simt nevoia si cu toate astea tanjesc dupa starea de bine pe care mi-o oferea aroganta pe care o afisam. Ma facea sa ma simt puternic, important. Astazi, ma simt confuz; ma simt dual.
Hai sa ii punem capat aici discutiei si cand o sa ma lamuresc ce se intampla cu mine, te voi ruga sa vorbim iar.
Si da, tu poti!
Marian Banateanu
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala.
NLP Practitioner.
