Parintele meu interior reprezinta, printre altele, rezultatul interactiunilor mele cu persoanele care de-a lungul timpul m-au crescut: bunica, matusa si parintii. De la fiecare in parte am inregistrat diferite aspecte diferite, astfel ca Parintele meu s-a format mai mult dominant (dand ordine) si critic (devalorizandu-i pe ceilalti si pe mine), si mai putin intelegator, protectiv.
A ramas in mine aplecarea catre reguli (”Trebuie sa mananci tot din farfurie!”) si catre interdictii (“Nu ai voie sa minti!”), folosind imperative de tipul “trebuie”, “intotdeauna”, etc.
Pentru ca eu sa reusesc in viata, Parintele meu considera ca era nevoie sa fie rigid, autoritar pentru a obtine supunerea Copilului interior si realizarea proiectelor in care ma implicam. Astazi stiu cum trecutul imi impacta prezentul.
Am intalnit persoane care foloseau judecati sub forma expresiilor de tipul: “Barbatii sunt niste porci” si “Femeile sunt niste curve”. Oare de ce utilizeaza aceste expresii? Au oare siguranta ca aceste expresii reflecta realitatea sau pur si simplu le-au preluat, incarcandu-le de credibilitate intrucat proveneau de la unul dintre parintii sai?
Partenerul tau ce tip de parinte predominant are?
Clientii imi spun deseori “Nu sunt bun de nimic” – asta le sopteste Parintele interior.
“Chiar de nimic?” ii intreb eu, pentru a sparge generalizarea si implicit critica neconstructiva si a-i determina sa priveasca catre reusitele din viata lor. Starea de Copil are nevoie de siguranta oferita de recunoastere si sprijin, iar un Parinte autoritar loveste puternic un copil afectat de esecurile din trecut si de vinovatie.
Adultul aduce clientul in relatia cu mine, insa de multe ori Copilul preia conducerea si genereaza o relatie de tipul Parinte (din interiorul meu) – Copil (din interiorul lui). Si asta intrucat clientul raspunde astazi, asa cum a facut si in trecut, autoritatii parentale prin conformare, cautand recunoastere din partea mea prin intrebarea: “Crezi ca fac bine?”.
Sesizand ca trecutul se strecoara in prezent prin Copil, rolul meu este de a-mi ajuta Clientul sa dea expresie Adultului pentru a face alegerile care il avantajeaza, fara conditionarile trecutului. Adultul sau stie ca este in regula sa greseasca si sa nu sufere din acest motiv.
Cum functioneaza in interior relatia Adult – Parinte – Copil?
Sa luam exemplul unei cliente nemultumita de relatia cu partenerul. Copilul ar spune: “Lipsa lui de implicare ma face nefericita. Sufar intrucat nu simt ca ii pasa de mine”. Parintele i-ar zice: “Vrei sa ajungi ca mama ta divortata cu un copil de crescut? Zi merci ca vine in fiecare seara acasa.”. Adultul ar lua decizia de a discuta cu sotul pentru a se reapropria si a reaprinde pasiunea in relatie. Oare ce va hotari?
Experienta mi-a demonstrat ca putem avea controlul asupra dialogului interior, fara a ne culpabiliza sau a-i invinui pe cei apropiati noua. Astfel, ca imi indemn clientii (asa cum am facut si eu) sa isi observe dialogul Parinte – Copil. Constatarile facute le vor trasa directia schimbarii.
Cat de des apare Parintele tau in dialogul interior? Ce iti spune?
Si da, tu poti!
M.
