Cine te dezamageste permanent? Cine nu se ridica constant la nivelul asteptarilor tale? Mai are vreun rost sa te intreb ce fel de relatie ai cu acea persoana?
Cum se face ca poti fi intelegator cu prietenii tai, cu cei apropiati tie, dar cu ea nu? Daca a trimis un email fara atasament sau a mancat ceva dulce fiind la dieta, o vei asalta cu reprosurile, o vei certa cumplit.
Inca nu stii despre cine vorbesc? Uita-te in oglinda si o vei vedea. Iti vei zari totodata si acuzatorul, pe cel mai intransigent critic al tau.
Esti TU in doua ipostaze.
Cu alte cuvinte TU esti izvorul nefericirii tale, torturat de propriile ganduri, stresat de propria ta minte.
Ceea ce auzi tu este o voce.
Ai dobandit o vocea care te critica, te umileste, te jigneste provocandu-ti cele mai mari pagube, intrucat iti aduce ganduri de tipul: “nimeni nu te place pentru ca esti prea gras” sau “nu ai reusit nimic in viata asta”. Si vocea asta fie te va tine jos, daramandu-ti motivatia, fie te va determina sa te pregatesti in exces (pe fondul lipsei increderii de sine) afectandu-ti somnul si limitandu-ti timpul pe care ai vrea sa il petreci cu cei dragi.
Care este originea acestei voci? Ei bine, ea a venit din exteriorul tau, fiind un cumul al vocilor parintilor, invatatoarei sau profesorilor cand erau nemultumiti de tine, al colegilor de la scoala cu care nu te intelegeai si care te umileau. Si le-ai asimilat pentru ti s-au parut convingatoare.
Iar astazi esti victima unui auto-abuz.
Hai sa te mai intreb ceva: daca ai fi prietenul tau, ce ti-ai spune pentru a face fata unui astfel de abuz?
Stii si tu ca atunci cand te critici, te respingi, te pedepsesti, nu-i asa? Ai accepta un astfel de comportament din partea altcuiva? Ai o voce interna care te separa de tine.
Si da, toti o avem.
Daca ai avea un copil si i-ai spune an de an ca nu este bun de nimic, crezi ca va fi stimulat sa creasca un adult responsabil?
Si pentru ca te judeci si te critici, iti este frica ca toti ceilalti o vor face. Daca tu care te cunosti, nu te placi, ei cum ar putea sa te placa?
Oare tie iti oferi iubire? Si daca tu nu te iubesti, cum ai putea avea incredere in iubirea celorlalti? Evident ca stai cu teama ca vor ceva de la tine sau ca vor pleca. Meriti sa ramana langa tine?
Oferi iubire atator oameni din viata ta si tie aproape de loc. Ce pierzi daca oferi rabdare si intelegere altora, iar tie nu?
Ti-ai spus o poveste despre tine ca atunci cand anumite lucruri vor fi indeplinite, vei fi fericit. Si pana atunci te sacrifici, nu? Cum ar fi daca in schimb ai avea liniste cu tine si nu ai mai fi constant incordat, perfectionist, afectat de critica distructiva? Cum ar fi daca nu ai mai fi ingrijorat si negativist?
Imi permit sa mai asez o ultima intrebare: ce devine posibil acum ca ai citit acest text?
Si da, tu poti!
M.
PS: Daca apreciezi ca explorarea interiorului tau, te poate ajuta sa afli cine esti, eu te astept la o sedinta de coaching.
