Instinctiv dorim sa fim fericiti. Ne-am creat o reteta a fericirii si in baza ei am pornit in viata cautandu-i ingredientele.

Eu am fost invatat de mic sa conditionez fericirea de o serie de lucruri exterioare (respectiv casa, masina, reputatie, etc) sau interioare (precum imaginea de sine) – a le obtine insemna sa am succes, sa fiu realizat si prin urmare fericit.  Asa ca am facut ceea ce am stiut mai bine: am invatat si am crescut profesional pentru a-mi depasi conditia. 

Atingerea succesului devenise o adictie, intrucat imi vorbea mie despre mine.  Speram ca ma va ajuta sa ma privesc si sa imi spun: “intr-un final ai reusit”. As fi putut astfel fi fericit cu mine.

Totodata, el reprezenta rigla cu care imi masuram performanta pentru a obtine recunoasterea externa. Bunastarea mea materiala si imaginea mea aveau menirea sa impresioneze si sa ma diferentieze de ceilalti. Pentru a ma simti bine cu mine, ma comparam cu ceilalti. Si daca nu ma comparam eu, ma lasam influentat de comparatiile celor din jurul meu. Iar cand realizam ca altii aveau “mai mult decat mine” (bani, pozitie sociala, influenta, etc) egoul imi era stimulat, fiind zgandarita o rana – eu inca nu aveam valoare. 
De ce m-as fi gandit la cauza ranii ori la cum as fi putut-o vindeca, cand “stiam” ca totul se va rezolva cand voi avea succes? Si astfel, cautam in exterior vindecarea interiorului; cautam sa aduc din exterior fericirea care ar fi umplut golul interior.

Asa ca neimplinit ca profesor de istorie am devenit avocat specializat in penal si divorturi, pentru ca apoi sa imi doresc sa lucrez in banking. Din postura de consilier juridic in sucursala unei banci, imi imaginam cum ar fi sa lucrez in centrala bancii. Acolo am observat cum o functie de conducere ma ispitea. Si am avut-o.

Am avut cam tot ce mi-am dorit. Dar nu era suficient. Era mereu loc de mai mult si de bine si ma intrebam “acum ce urmeaza?”. Si o luam de la capat. Desi imi atinsesem aproape fiecare obiectiv propus, eu nu eram fericit. 

In drumul lung al obtinerii lui, dar si in prezenta lui, eu tot neimplinit ramaneam, iar fericirea nu se mai facea simtita. Dorinta de a obtine succesul (astfel cum eu il definisem) imi aducea suferinta, iar neatingerea lui, frustrare – eram din ce in ce mai obosit. Viata era o lupta si isi cerea pretul: efort si stres. 

Urmarind ceva ce nu reusea sa ma satisfaca, eram intr-o „hamster wheel„, alergand continuu catre o iluzie a acelui ceva numit succes’. Si am aplicat ani de zile aceeasi strategie, asteptandu-ma la un rezultat diferit.  

Astazi, in plina cautare de sine, succesul inseamna sa ma simt implinit in interior, sa fiu fericit cu mine insumi, sa fac mai mult din ceea ce simt.

Succesul vine sub forma ajutorului acordat celorlalti, a experientei dobandite, a bucuriei pentru propria crestere. 

Asadar, in relatia cu mine caut evolutie interioara: sa fiu mai tolerant, mai cald, mai atent, mai inspirat decat am fost ieri, iar in relatiile cu ceilalti,  traduc succesul prin contributia pe care actiunile mele o au la imbunatatirea vietii lor.

Cand actionez cu gandul cum sa ii ajut pe ceilalti sa nu mai sufere, eu am un scop si un sens si imi ofer fericire. Cand ma gandesc doar la mine devin protectiv si egoist, ceea ce atrage anxietate si durere. 

Indraznesc sa te intreb: „care este rostul ai tot succesul din lume, daca nu ai pace interioara?„.

Nu am calitatea sa judec modul in care altii definesc succesul, dar m-ar bucura sa aflu ca in spatele ideii de a avea succes se gaseste un scop nobil, neafectat de egoism – asa cum era al meu.

Si da, tu poti!

M.

PS: Postarea nu are menirea sa ofere raspunsuri, ci sa ridice intrebari.

 

Un răspuns la „O fi succesul calea catre fericire?”

  1. Daaaaaa… pentru mine ” succesul” inseamna sa inteleg (sper ca pana la sfarsitul zilelor mele :)) )care este menirea mea pe lumea asta, sa ma pun in echilibru cu mine , cu cei din jur si nu in ultimul rand cu Dumnezeu.
    Asa ca fiecare zi o primesc asa cum vine , fiind parte din intamplarile vietii mele si incerc sa iau totul ca si sarcini care trebuiesc indeplinite dar in acelasi timp sa ma simt ok indiferent de situatie. Ambitiile materializate prin profesie sau orice reusita materiala , eu le consider factori ce ma ajuta sa ma concentrez spre…. sa zicem ” succesul meu”.
    Cugetari …. dimineata…..:)))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.