Uneori ne razgandim fara nicio rezistenta, insa daca ni se spune ca ne inselam, ne simtim ofensati si ne impotrivim.
Nu ne prea intereseaza cum ni s-au format convingerile, insa le aparam cu pasiune in fata oricui incearca sa ni le schimbe. Sunt parte din noi. Si atacandu-le, celalalt ne ataca identitatea.

Asadar, ne impotrivim mai mult pentru a nu ne simti stirbita stima de sine si mai putin din atasament pentru ideile expuse.

Ceea ce credem noi reprezinta “adevarul” si ne irita cumplit sa ne fie pus la indoiala acest “adevar”, astfel incat vom cauta si gasi argumente care sa il protejeze.
“Adevarul” nostru vorbeste despre noi. Iar impotrivirea noastra ne determina sa continuam sa credem ceea ce credeam deja.

Astfel ca vei gasi putini oameni carora le-ar placea sa auda pareri care se rasfrang negativ asupra modului lor de a gandi.

A-ti apara ideile inseamna asadar sa ramai consecvent fata de tine insuti, chiar daca asta inseamna sa nu ai pace / liniste.
Macar ai dreptate.
Dar cu ce pret?
Un om convins impotriva vointei lui ramane la aceeasi parere.

M.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.