Ți se par cunoscute cuvintele: ”Nu sunt motivat să slăbesc. Bag în mine ca într-un tomberon.”?
Critica și jignirile apar în dialogul interior al multora dintre noi, fiind practic normalitatea, obișnuința interioară. Puțini sunt cei care conștientizează jignirile.
Eu nu m-am comparat în mod direct cu un coș de gunoi, însă spuneam același lucru sub o altă formă. Spuneam că ”mănânc mizerii”.
De ce ne jignim, deși ne doare?
Având în vedere că tot ceea ce facem, facem pentru noi, jignirea are mai multe scopuri:
– pare că este o formă de pedeapsă pentru faptul că nu ne-am ținut promisiunea de a mânca ceea ce am stabilit;
– pare că dacă suntem duri cu noi, vom reuși să ne ridicăm la nivel standardele noastre;
– pare că este singura modalitate pe care o știm pentru a ne convinge să ne schimbăm comportamentele, pentru a merge înainte. Însă și sclavii mergeau înainte mânați de bici.
– pare că este o formă de control; ce-i drept iluzorie. Neavând încredere în noi înșine, nu căutăm să colaborăm cu noi. Am învățat că frica și învinovățirea sunt niște instrumente mai potrivite pentru a ne forța să mâncăm ceea ce ne face bine (cel puțin pe termen scurt).
Cum a apărut acest mod de a vorbi cu noi?
Suntem produsul mediului în care am crescut. Am fost învățați că presiunea și intransigența exprimate la adresa noastră, ne motivează să performăm. Ne motivează negativ, dar important este rezultatul, nu?
Încercăm să demonstrăm că avem valoare și aceasta este singura cale pe care o știm pentru a reuși să ieșim în evidență.
Deși, putem performa la fel de bine și atunci când avem o motivație internă pozitivă.
Mulți au succes în ciuda autocriticii, nu din cauza ei.
Ce este jignirea internă?
Jignirea internă este reacția adusă de interpretarea că am eșuat, mâncând ceea ce nu ne ajută.
Jignirea este însă și generatoare de eșec.
Eșecul nu este însă că am mâncat ceea ce era nesănătos, ci că nu ne-am înțeles de ce am mâncat ceea ce nu ne ajută și că ne păstrăm intr-o stare de vinovăție și că ne pedepsim . Eșecul este că nu ne oferim suport pentru a mânca sănătos.
În plus, rușinați de propria învinovățire nu vom caută sprijin în rândul celor apropiați. Ne este frică să nu ne respingă și ei.
Jignirea seamănă frică și îndoieli, împiedicând creșterea personală.
Ce putem face pentru a opri jignirile interne?
Putem încerca să fim curioși în legătură cu durerea din spatele jignirilor. Există o parte din noi care se simte nemulțumită / speriată / furioasă pentru faptul că mâncăm ceea ce nu ne ajută, la fel cum exista o parte care este îndurerată de existența jignirilor.
Durerea produce durere.
Dar pentru asta avem nevoie să acordăm atenție dialogului nostru interior și să observăm când devine dur și critic.
Exersând, vom putea aduce dialogul interior în locul monologului reprezentat de jigniri. Când nu sancționăm jignirile, tăcerea noastră confirmă acest mod dureros de a comunica.
Și stii de ce mâncam ”mizerii”?
Pentru că nu mă ocupam de mine. Nu mă tratam ca pe o prioritate. Prin urmare, nu mă organizam.
În momentul în care am început să am grijă de mine, mi-am pus la dispoziție alimente care sprijineau sănătatea.
Un prieten te ajută. Am avut nevoie să devin prietenul meu.
Răspunsul nu era în farfurie, ci în interiorul meu.
Tu ai fi motivat să ajuți pe cineva care îți spune că ești un coș de gunoi?
Viața noastră este definită și de modul în care ne tratăm, nu-i așa?
Și da, tu poți!
Un răspuns la „VIDEO: Jignirile interne nu ne ajută să slăbim”
Foarte interesant ce ai scris aici. Am inteles cat de greu poate fi sa renuntam la jignirile interne si, mai ales, la felul in care noi ne criticam. Chiar daca stim ca nu e bine, uneori parca e mai usor sa ne comporam asa. Oricum, schimbarea incepe cu curiozitatea si compasiunea fata de propriile noastre greseli, pentru ca apoi sa ne dorim sa respectam ceea ce simtim si sa ne redescoperim increderea in noi insine suspendand judecata asupra propriilor actiuni. Keep up the good work!