Ti s-a spus vreodata: „nu am rabdare cu adultii” sau “daca nu imi beau cafeaua, nu te intelegi cu mine”?
Cu alte cuvinte, ti se spune:
1. “asa sunt eu si nu incerca sa ma schimbi; accepti sau nu„.
2. „vezi ca intri pe un teritoriu minat; asa ca ai grija ce faci si ce spui” in conditiile in care noi cautam sprjin, acceptare in relatiile noastre.
Deci, ai fost avertizat cu privire la existenta unui potential pericol. Si daca cumva iese scandal, ti se imputa ca ai fost avertizat/a si prin urmare vina iti apartine. UPS!!!!
Si ce facem noi cand stim ca urmeaza sa ne confruntam cu un pericol: “incercam sa il evitam”.
Si uite asa, ajungi intr-o relatie de cuplu sau profesionala in cadrul careia il eviti pe celalalt.
Pastrand o pozitie rigida, inflexibila fata de nevoile tale, apreciezi ca celalalt isi submineaza relatia cu tine, caci tu nu iti vei mai manifesta disponibilitatea catre a comunica cu el.
Dar de fapt nu este interesat atat de mult relatia cu tine, caci altfel nu ar avea acest tip de comportament. A avea rabdare si a avea deschidere presupun efort, iar el nu vrea sa il faca pentru tine.
Pentru ca stie si el ca sunt momente in care alege “sa aiba rabdare cu adultii” sau “chiar daca nu isi bea cafeau, sunt persoane care se pot intelege cu el”.
Care-i rolul comunicarii? Printre altele, de a obtine un anumit raspuns. Si folosind cele 2 expresii, celalalt obtine: spatiu, liniste – exact ceea ce ii lipseste.
De fapt, ti se spune subtil: “vezi ca nu imi mai placi”.
Cum poti obtine o alta atitudine din partea lui? Da-i feedback, spunandu-i cum te simti intrucat nu poti comunica usor cu el. Si daca are urechi, va auzi.
Si da, tu poti!
Marian Banateanu
Life coach, specializare cognitiv-comportamentala
