Singura persoană care îți poate garanta acest lucru ești tu. Așa cum tu îți garantezi că te vei spăla pe dinți în fiecare zi sau că vei conduce regulamentar mașina, așa îți vei putea garanta că vei mânca ceea ce te avantajează.
Dar cum poți să îți garantezi că ceva nu se va întâmpla?
O poți face dacă de-a lungul procesului de slăbire te bucuri de ceea ce mănânci și înveți „ce„, „cum” și „când” să mănânci.
Dacă nu ai învățat cum să te bucuri atunci când mănânci, ai slăbit degeaba.
Dacă nu ai înțeles motivele pentru care faci alegerile alimentare care nu te avantajează, ai slăbit degeaba.
Si spun asta întrucât, desi vei avea pentru o scurtă perioadă rezultatul dorit, nu vei stăpâni procesul care să îți garanteze păstrarea rezultatului.
Apoi, contează cu cine faci echipă de-a lungul acestui proces. Tu intri în procesul de slăbire cu cineva în care nu ai încredere: cu tine.
Pentru a avea încredere in tine, ai nevoie să îți cunoști nevoile.
Mai mult decât atât ai nevoie să pleci de la premisa că tu nu ești inamicul tău. Tu nu te sabotezi.
Ai nevoie să accepți că orice acțiune, care pune in pericol procesul de slăbire, este expresia unei nevoile neîndeplinite.
Dacă noul stil alimentar, care te ajuta sa slăbești, nu răspunde nevoilor tale, nu îl vei putea apropia. Si te vei îngrășa.
Să îți dau exemplu de nevoie nesatisfăcută în cadrul procesului de slăbire: nevoia de libertate. Îți este frică să ți-o oferi, ca nu cumva să mănânci ceea ce nu te avantajează.
Suferi și din cauza fricii, dar și din cauza lipsei de acces la bucuria de a mânca.
Crezi ca pentru a reuși sa slăbești, trebuie sa te limitezi și ești nefericit din aceasta cauză.
Frica de a nu face exces alimentar, te determină să îți impui restricții si interdicții, care sunt expresia fricii.
Si de aici, nereușita slăbirii.
Tu incerci să slăbești, fiindu-ți frică.
Dacă nu îți accepți vulnerabilitățile, nu vei putea continua cu implementarea noului stilului alimentar.
Dacă nu ai răbdare, vei fi nemulțumit de ritmul lent al slăbirii.
Dacă nu știi ceea ce stă în controlul tău atunci când slăbești, vei fi dezamăgit și vei renunța.
Fiind vorba despre relația ta cu tine, alegerea de a stabili cine ești o ai în orice moment:
– poți fi agresorul, care te ceartă că mănânci „tâmpenii” și care îți reproșează că „nu ești în stare de nimic”,
– poți fi victima agresorului, care mănâncă ceea ce te poate îngrășa și care „sabotează” slăbirea sau
– poți fi cel care ascultă nevoile celorlalte părți interne și care caută soluții pentru a împiedica apariția criticii și a „sabotajului„.
Călătoria slăbirii înseamnă să accepți cine ești la acest moment, în timp ce lucrezi la transformarea ta. Să îți exemplific: dacă un copil învață să meargă și după câțiva pași cade în fund, înseamnă că a eșuat?
Nu.
Nereușita lui face parte din procesul de învățare.
Faptul că nu reușești nu spune nimic despre tine. Tu esti cel care continuă, care insistă, care perseverează, care nu renunță.
Asa cum vei ajunge in punctul în care înțelegi că nereușitele nu te definesc, ușor ușor vei ajunge să interiorizezi ideea că fricile nu te controlează.
Am încercat să îți spun, folosind multe cuvinte, că pentru a slăbi ai nevoie să ai grijă de tine, să simți că nu renunți la tine, să nu te simți chinuit.
La finalul acestui material, te las cu o întrebare: Ce este nevoie să se întâmple ca să poți spune că îți place să slăbești?
