L-am cunoscut pe Marian acum 1 an si 7 luni. Nu stiam atunci cine va fi cel cu care ma voi intalni saptamanal pentru urmatoarele 3 luni, dar dupa prima sedinta am plecat considerandu-ma norocoasa ca el este. Nu stiu de ce, dar am simtiti ca de pe atunci ca Marian are ceva aparte. Coincidenta sau nu de orar, imi place sa cred ca mi-a fost dat sa ma intalnesc cu el.
Marian emana in primul rand liniste, cand te intalnesti cu el iti da imediat o stare de bine, de forta si curaj, este un om care alege sa isi pastreze echilibrul si iti insufla si tie increderea ca intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu, vei ajunge si tu acolo. Asta este rolul lui cel mai important, sa te indrume sa faci alegerile corecte. Pentru mine el a fost un stalp in toata aceasta calatorie. Sa stii ca undeva este un om care te sprijina obiectiv si care este alaturi de tine iti da o forta si mai mare sa iti atingi obiectivele saucum imi place mie sa le spun, visurile cu termen limita. Ce nu stiam eu este ca rolul lui Marian in viata mea abia incepuse.
Dupa 8 luni de la prima intalnire, pe fondul unor probleme emotionale venite din neimplinirile si frustrarile pe care le-am lasat sa ma acapareze, am facut multe alegeri gresite la rand si, pe langa starea psihica proasta, m-am ingrasat 22 de kilograme. In toata aceasta perioada una dintre cele mai mari greseli a fost sa fug de Marian, sa il evit, sa renunt la intalnirile cu el. Asta pentru ca el este omul care te pune fata in fata cu lucrurile din interiorul tau pe care si tie iti trebuie mult curaj sa le recunosti si pentru asta trebuie sa iti spui durerea, iar asta nu e niciodata usor. Dar in toata aceasta perioada, el nu a abandonat. A incercat sa ma incurajeze, dar ca un om sa te ajute trebuie in primul rand trebuie ca tu sa il lasi sisa fii dispus sa primesti ajutor, iar eu as fi fugit de toata lumea in acea perioada, ceea ce a facut sa ma adancesc si mai tare in aceasta perioadan eagra.
Si aici s-a vazut maiestria lui Marian – a stiut exact cand sa insiste, dar mai ales cat, astfel incat sa ma determine sa las frica si rusinea la o parte si sa revin la intalnirile cu el, iar frumusetea a fost ca la prima reintalnire nu mi s-a parut nicio secunda ca ar fi trecut luni fara sa ne vedem, sentimentele de liniste si forta in acelasi timp erau tot acolo si asta pentru ca Marian nu este omul care sa te judece, ci este acolo pentru tine pentru a te sustine. Marian nu iti spune ce este corect sa faci, nu iti impune lucruri, el te ajuta sa te descoperi, te ghideaza astfel incat singur sa iti dai seama care sunt dezechilibrele emotionale care te fac sa fii nemultumit de tine, care te determina sa faci alegerile gresite sau ce lipsuri incerci sa compensezi sau sa maschezi prin alte lucruri. Dar din nou, Marian poate face toate astea cat timp tu esti deschis sa il lasi sa te ajute, ai curajul sa fii sincer si sa ii povestesti tot ceea ce te framanta. Pentru mine, in acest moment, el este omul care stie cele mai multe lucruri dintre cele pe care doar mie mi le spun sau poate nici macar mie nu am curajul si puterea sa le recunosc. Nu il vad ca pe un mentor, ci ca pe un foarte bun prieten. Poate de asta nici sedintele de acum nu le vad ca pe niste intalniri saptamanale, ci le consider discutii pe care le ai cu un prieten la o cafea, iar cand presiunea dispare, pot fi eu cu adevarat si asta tot datorita lui Marian.
Daca ar fi sa aleg un moment din toata aceasta perioada care sa arate cat de dedicat este Marian in sustinerea unei persoane, ar fi acela in care intr-o zi, pusa in fata unei decizii foarte importanta pentru viitorul meu profesional, i-am dat un mesaj lui Marian in care i-am spus “am nevoie de sprijinul tau” si pana cand sa ii dau al doilea mesaj in care saii spun si de ce am nevoie, el deja ma suna. Iar discutia cu el, pe langa faptul ca m-a linistit, m-a ajutat sa iau decizia corecta pentru ca un alt lucru foarte important pe care il face Marian este acela de a pune intrebarile corecte. Iar raspunsurile pe care le dai te ajuta sa descoperi ceea ce iti doresti cu adevarat, de ce te temi sau ce ingrijorari si frici ai.
La prima intalnire pe care am avut-o dupa pauza de cateva luni, Marian m-a intrebat cat ma iubesc, iar primul raspuns pe care l-am dat a fost ca ma iubesc de 8 pe o scara de la 1 la 10. Pana la sfarsitul intalnirii, cu sprijinul lui, mi-am dat seama ca ma iubesc de un timid 6. Dar stiu ca voi ajunge intr-o zi ma sa iubesc de 10. Pana atunci poate fi mai mult sau mai putin, insa sunt constienta ca am mult de munca cu mine in sensul asta, ca trebuie sa gasesc in mine motivatia pentru a face alegerile corecte sau pentru a imi asuma consecintele alegerilor gresite astfel incat acestea sa nu ma mai destabilizeze emotional, pentru ca degeaba am slabit daca nu am avut puterea sa ma mentin si la primele probleme emotionale am cedat si am ajuns aproape in punctul de unde am plecat. Dar stiu ca voi reusi pentru ca am alaturi de mine in aceasta calatorie un om care nu va renunta la mine.
Un om care a ajuns aici prin multa munca si dedicare, un om care are o determinare pe care alege sa o impartaseasca cu cei care isi doresc cu adevarat sa schimbe ceva, un om care pentru mine este un model de viata si de echilibru, care mi-a aratat ca starea de bine si iubirea de sine se obtin prin alegerile corecte pe care le facem in fiecare clipa, dar cel mai important m-a facut sa vad ca in spatele deciziilor bune sau gresite este aceeasi persoana care are dreptul ca uneori sa mai cedeze, important e mindset-ul pe care il are pentru a depasi aceste momente.
Multumesc Marian

Stanciu Andreea-Cristina