L-am întâlnit pe Marian într-o vreme când interiorul meu a spus stop…când oglinda a devenit dusmanul meu, când nu mai conta cu ce haine mă îmbrăcam, cum îmi stătea părul, cum arata pielea și tenul meu. Preferam sa trec neobservată. Așa că mi-am luat inima în dinți și am avut o primă întâlnire cu el care, pur și simplu m-a fascinant.
A reușit doar într-o singură ședință să mă facă să conștientizez că ceea ce mâncăm și modul propriu de gândire despre sine au un impact puternic asupra noastră.
Așa că am început colaborarea și pe măsură ce kilogramele dispăreau, stima de sine creștea, iar latura feminina a început să iasă la suprafață. Drumul a fost ca o tura cu caruselul cu urcușuri și coborâșuri, cu supărări, frustrări, neasumari. Prin discuțiile cu el am început să conștientizez de unde vin toate acestea și să încep să îmi asum comportamentul în același timp devenind și mai blândă cu mine atunci când se întâmpla să mănânc ceea nu sprijinea procesul de slăbire.
Când am ieșit din program a urmat o perioadă de adaptare, de testare a ceea ce îmi face bine și ce nu. Le-am experimentat pe toate și acum știu (sper că se subînțelege din propoziția anterioara). Am înțeles cum sta treaba cu zahărul și carbohidrații, cum influențează slăbirea dar și îngrășarea.
Am ales sa merg pe un drum în care mă simt bine, sunt asumată și conștientă in ceea ce privește mâncarea. Acum pot spune că am o relație de prietenie cu mâncarea, mănânc de foame si nu de plictiseală sau de oboseală, îmi place ceea ce mănânc și cel mai important lucru este că am învățat să spun NU atunci când cineva îmi oferă ceva ce știu că nu îmi face bine.
Am învățat că nu trebuie sa fiu in rând cu lumea, să nu fiu deranjată sau stânjenită atunci când eu mănânc diferit față de cei din jurul meu și de asemenea sa ii fac pe ceilalți să îmi respecte alegerile culinare.
