Adictia pentru dulce si tutun reprezinta un “ajutor” imediat si sigur pentru descarcarea unei tensiuni interioare, inlocuind o emotie negativa (de tipul: furie, vinovatie, teama, tristete) cu una pozitiva. Este asadar un mijloc de adaptare, ajutandu-ne sa facem fata problemelor.
Persoana care sufera de dependenta se simte prinsa insa intr-un cerc vicios (constientizeaza efectele dependentei, dar se simte neputincioasa in a-si schimba comportamentul), fiind coplesita de sentimente de suferinta, frustrare, lipsa a controlului, nefericire. Si asta pentru ca a obtinut o stare de “bine” sub forma placerii si relaxarii temporare, facandu-si insa in fapt rau.
Iti sunt cunoscute expresiile: “imi ploua in gura dupa …”, “imi cere corpul”, “simt nevoia”, “trebuie sa ma calmez”, ‘’de plictiseala”?
Produsele adictive creaza senzatii placute fara un efort prea mare, ceea ce suprima dorinta de a renunta la ele, fiind dificila schimbarea chiar si atunci cand sanatatea este afectata.
Intrucat prezenta dulcelui sau a tutunului ajunge o constanta in viata noastra, in timp se formeaza un comportament automat, care va fi realizat inconstient. Si apar astfel explicatii de genul: “am mancat ceva dulce sau am fumat fara sa imi dau seama.”