Erau impreuna, dar cu vieti separate. Cand ne-am intalnit, relatia lor, afectata de lipsa de incredere si refuz de a mai investi, era bantuita de doua fantome. Ea dadea vina pe el, iar el obosise sa se mai apare.

Certurile lor ajunsesera de-a dreptul banale, de tipul: “Cine trebuia sa duca astazi gunoiul? Era randul tau. Ai facut-o intentionat, nu-i asa? L-am lasat acolo doua zile ca sa miroasa si tie chiar nu iti pasa! Asa faci mereu!”.

Critica constanta a transformat relatia dintr-un loc sigur, intim intr-unul nesigur, afectat zilnic de stres.  

Da, s-au despartit intr-un final, dar amandoi au ramas marcati de ceea ce s-a intamplat intre ei.

VERSIUNEA EI: Il criticam intrucat ma simteam devalorizata de comportamentul lui. Gasisem astfel o modalitatea nefericita de a-mi exprima frustrarile, dar si de a nu ma mai simti slaba. Stiu ca o sa imi spui ca foloseam critica ca pe o forma de auto-protectie, fiindu-mi mai usor sa il acuz, sa-i spun ca el era problema, decat sa renunt la avalansa de critici si sa ii zic: “te rog sa ma ajuti, caci nevoile mele nu sunt satisfacute”. Nici nu stiu in “ce” ma transformasem, caci ajunsesem sa tin socoteala tuturor greselilor lui.”

VERSIUNEA LUI: Eu nu mai faceam nimic bine. Nu spun ca nu faceam greseli, insa ajunsesem sa ma simt controlat. Frica de nu iesi iar un scandal ma bloca, ma paraliza. Stii cum este sa ti se spuna ca “nu esti bun de nimic”? Cum as fi putut sa o mai iubesc, cand ea ma ataca constant? Chiar daca erau momente in care nu ne certam si imi spunea sa tine la mine, eu nu o credeam. Crezi ca eram tampit sa mai fiu vulnerabil in fata ei? S-a folosit de ceea ce i-am spus impotriva mea. Parca era maica-mea.”

De fapt, fiecare jucase rolul de acuzator si de victima, astfel ca fiecare era frustrat atat pentru ca reprosa, cat si pentru ca se simtea agresat, respins, ranit. Simtindu-se atacati in propria identitate, ei au adunat resentimente si au ajuns sa se dispretuiasca. Suferind, tot ceea ce mai faceau era sa se apere sau sa contraatace si sa isi trezeasca unul altuia amintiri neplacute si nerezolvate din trecut.

Posibil ca lucrurie sa fi stat altfel daca ar fi apelat, in comunicarea dintre ei, la oferirea de feedback si nu de critica. Si asta intrucat:

  • critica vizeaza ceea ce nu este in regula (“De ce nu poti sa strangi masa?”);
  • feedbackul vizeaza imbunatatirea (“Vrei sa te ajut sa strangi masa?”);
  • critica se concentreaza pe personalitatea partenerului (“Esti un mare puturos!”);
  • feedbackul se concentreaza pe comportamentul partenerului (“Ce zici daca mai intai ai strange masa si apoi ai baga aspiratorul?”);
  • critica depreciaza (“Nu prea te duce capul, nu?”);
  • feedbackul incurajeaza (“Stiu ca ai multe pe cap, insa nu am niciun dubiu ca nu vei reusi.”)

Critica reprezinta, asadar, un esec total in obtinerea unei schimbari in comportamentul celuilalt (indiferent ca iti este partener de viata, coleg de la munca sau propriul copil), intrucat incorporeaza doua lucruri pe care le respingem cu toata fiinta noastra:

  • ni se cere supunere si asociem supunerea cu umilinta

si

  • suntem devalorizati si asta genereaza resentimente, simtindu-ne ofensati.

Ne place, in schimb, sa cooperam, sa ni se aprecieze valoarea. Asa ca daca vrei sa obtii rezistenta, critica.

Daca cumva esti partenerul care critica, imi permit sa iti spun ca facand mici ajustari in comunicare, se va schimba major conexiunea intre voi doi. Intelegand perspectiva celuilalt, ii arati ca nevoile lui conteaza, ca el este inca o prioritate pentru tine. Intelegerea este antidotul criticii.

Daca esti partenerul criticat si ti se reproseaza de pilda ca nu mai petreceti timp impreuna, primul pas pe care il poti face este sa vezi dincolo de repros si sa intelegi ca isi doreste sa petreci timp cu el/ea. Al doilea pas este reprezentat de verbalizarea asumarii responsabilitatii: “Ai dreptate, am fost distant/a in ultima vreme. Imi este dor de vremurile cand ne distram impreuna”. Iar pasul al treilea, ca modalitate de validare a partenerului, poate consta in exprimarea multumirii pentru ca a adus in discutie acest subiect, intrucat acum puteti lucra impreuna la rezolvarea lui.

Dupa cum prea bine stii orice relatie are conflicte, intrucat avem nevoi, dorinte, obiceiuri diferite. Ai nemultumiri legate si de tine si nu este usor sa le gasesti solutii, dar fata de cineva apropiat? Modul in care intelegem sa gestionam aceste conflicte, va decide daca relatia in care suntem implicati va avea un viitor sau nu. Cand realizezi ca celalalt nu te poate rani, intrucat simti ca te iubeste, vei reusi sa nu mai dai curs primei reactii transmisa de ego. Pentru ego este vorba despre cine are dreptate. De fapt, conteaza cum reusesti sa il intelegi pe celalalt.

 

Si da, tu poti!

M.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *